Ştiaţi că… Fluviul Amazon traversează nouă tări?

Ştiaţi că… Fluviul Amazon traversează nouă tări?
Amazonul trece prin Brazilia (care detine 60% din padurea amazoniana), Peru (13%), Columbia, Venezuela, Ecuador, Bolivia, Surinam, Guyana si Guiana Franceza.
Acesta împreună cu afluenţii săi şi pădurea amazoniană adăpostesc o treime din speciile de vieţuitoare ale lumii. Din totalul suprafeţelor acoperite de jungla de pe glob, pădurea amazoniană cuprinde jumatate. E cea mai mare şi mai bogată în specii dintre pădurile tropicale ale lumii intregi.

Curiozități despre pădurea amazoniană

• Pădurea Amazoniană mai este numită și Jungla Amazoniană și este cel mai important și mai bogat ecosistem al planetei.
• Pădurea tropicală amazoniană este considerată cea mai mare resursă naturală a Terrei, reprezentând 45% din pădurile tropicale ale lumii.
• Existența sa este aproximată la cel puțin 55 de milioane de ani.
• Suprafața sa, de 2,5 milioane de kilometri pătrați, cuprinde 9 țări din America de Sud. Dintre aceste 9 țări, cea mai mare suprafață este ocupată de Brazilia(60%), Peru (13%) și Columbia (10%)
• Fluviul Amazon, are o lungime de peste 6400 de kilometri, având peste 1000 de afluenți, fiind cel mai mare bazin hidrologic din lume.
• Pădurea tropicală amazoniană este cel mai divers și mai puternic fenomen natural de pe pământ, o mare parte din alimentele pe care le consumăm se regăsesc în acest areal.
• Ea oferă adăpost pentru jumătate din animalele și plantele lumii. Astfel, aici se găsesc peste 2,5 milioane de specii de insecte, peste 40000 de tipuri de plante și peste 3000 de specii de pești. Se estimează că 1 din 10 dintre animalele din lume trăiesc aici.
• Aici se găsesc peste 3000 de tipuri de fructe.
• Ea furnizează 20% din oxigenul de pe pământ și absoarbe cantități impresionante de dioxid de carbon.
• Plantele care cresc în pădurea tropicală sunt cu adevărat unice, având proprietăți curative. 70% din plantele pădurii amazoniene sunt anticancerigene.
• Datorită numărului mare de arbori și a coroanelor foarte bogate, în pădurea tropicală este întuneric în permanență. Coroanele arborilor sunt atât de groase încât ploaia are nevoie de 10 minute pentru a ajunge pe sol.
• În afară de Fluviul Amazon care tranzitează pădurea tropicală, în anul 2011, a mai fost descoperit un râu subteran, Râul Hamza care are o lungime de 6000 de km.
• În pădurea tropicală trăiesc peste 200 de grupuri etnice care vorbesc 170 de limbi diferite.
• Până în anii `60, accesul în pădurea tropicală era interzis. Din nefericire, astăzi, aici are loc o defrișare excesivă. Astfel, în fiecare secundă sunt distruse 1,5 hectare pentru obținerea de terenuri agricole sau pentru industria lemnului, cu toate că pământul este fertil pentru o scurtă perioadă de timp.
• Se estimează că dacă defrișările vor continua în acest ritm, vom pierde pădurea tropicală în aproximativ 40 de ani.
• În urmă cu 50 de ani pădurea amazoniană acoperea 15% din suprafața Terrei. Astăzi, doar 6%.

Cele mai ciudate creaturi din padurea amazoniana

Padurea tropicala amazoniana adaposteste numeroase 

vietuitoare, printre care se afla si unele iesite din comun. Si nu este vorba doar de liliecii vampir, de piranha sau de anaconde, ci si de altele, de care putini oameni au auzit.

1. Kinkajou

Acest animal este un mamifer inrudit cu ratonul, are blana aurie si o coada cu care se poate agata de ramurile copacilor. Mai este denumit si ursul de miere, traieste in copaci si mananca preponderent fructe. Isi foloseste limba lunga de circa 13 centimetri pentru a prinde fructele care atarna si chiar pentru a linge nectar din flori.

2. Tiparul electric

Tiparul electric traieste in ape tulburi si poate genera sute de volti. Decesele cauzate de acest animal apar de obicei dupa ce victima paralizata se ineaca, din cauza imposibilitatii de a mai inota. Tiparul electric isi foloseste aceasta capacitate atat pentru a ucide prada, cat si pentru a se deplasa in ape cu vizibilitate redusa.

3. Broasca sageata otravitoare

Aceste broaste, care sunt viu colorate, se numara printre cele mai toxice creaturi de pe Pamant, coloritul lor avand rolul de a avertiza potentialii pradatori. Mai mult, toxinele unor specii de broaste otravitoare sunt atat de puternice incat doar atingerea unui astfel de exemplar poate duce la eliberarea unei doze mortale.

4. Furnica glont

Cea mai mare furnica din lume creste de regula de marimea degetului mic al unui om si are o muscatura foarte dureroasa. Desi traieste in colonii, in cuiburi facute de obicei la baza unui copac, aceasta este mai mult solitara in timpul zilei, spre deosebire de alte specii de furnici.

Motivul pentru care se numeste asa nu este clar, dar poate fi faptul ca are aproximativ lungimea unui glont sau ca durerea muscaturii este una asemanatoare celei provocate de un glont, potrivit descrierilor unor oameni muscati de aceasta furnica.

Totodata, un alt nume al ei este "furnica 24 de ore", deoarece durerea cauzata de intepatura dureaza cam atat. Unele triburi practica si un ritual folosindu-se de aceasta furnica: tinerii barbati trebuie sa indure mai multe muscaturi fara sa scoata un sunet.

5. Soparla Iisus

Atunci cand fuge de pradatori, aceasta reptila reuseste sa alerge practic pe suprafata apei, indiferent daca e vorba de un iaz sau de o apa curgatoare, putand atinge in acest fel o viteza de opt kilometri pe ora.

Degetele acestei creaturi au si o membrana, care face ca suprafata cu care calca pe apa sa fie mai mare. In plus, talpile ei au cate un "buzunaras" cu aer. Insa, chiar si cu aceste ajutoare vietuitoarea nu poate sta prea mult timp la suprafata apei, la un moment dat fiind nevoita sa si inoate.

6. Liliacul pescar

Liliacul pescar este cea mai mare specie de liliac din lume, avand niste gheare ca ale unui vultur pescar. Totodata, mai este denumit si liliacul bulldog, deoarece botul lui seamana cu cel al unui astfel de caine. Acest animal se hraneste cu pesti, fiind singura specie de liliac capabila sa "pescuiasca".

7. Broasca de sticla

Carnea acestei broaste este transparenta, astfel ca se pot vedea usor organele interne, inclusiv inima. Carnea ia insa nuanta mediului inconjurator, facand-o astfel destul de dificil de remarcat.

8. Gandacul cap de aluna

Aceasta insecta are un cap ce seamana cu o aluna, de unde si numele. Rolul acestei adaptari nu a fost deocamdata descoperit de oamenii de stiinta, dar acestia cred ca s-ar putea sa fie vorba de imitarea unui cap de soparla, pentru a descuraja pradatorii.

9. Potoo

In timpul zilei, aceasta pasare se odihneste pe varful unei ramuri uscate, stand complet nemiscata si imitand cu penajul ramura respectiva, acest comportament ajutand-o sa se ascunda de pradatori. Este o pasare nocturna, care se hraneste cu insecte zburatoare, iar puii au si ei aceleasi capacitati, doar ca le folosesc pentru a imita ciuperci.

10. Pestele candiru

Acest peste, numit si pestele scobitoare, este unul dintre cei mai de temuti pentru oameni, deoarece se poate strecura in tractul urogenital, unde si ramane, singura cale de a-l scoate fiind cea chirurgicala. Cand nu gaseste oameni drept gazda, el intra in canalele urinare ale animalelor acvatice.

Papagalul Ara

Origine Papagalii Ara sunt printre cei mai mari papagali.  Ei pot fi intalniti in America Centrala si de Sud,  Mexic, insulele Caraibe si la sud de Florida. In  aceste zone sunt multe plante si pot fi intalnite  stoluri mari de pasari. La ora actuala exista  cel putin opt specii dintre care doua pe cale de  disparitie. Numele genului a fost dat de naturalistul  francez Bernard Germain de Lacepede in anul 1799.  Daca nu gresesc Ara este sau a fost numele unui trib.  Majoritatea speciilor sunt populare si datorita  comertului cu animale de companie si a contrabandei  este o specie pe cale de disparitie. Specia are  10 subspecii dintre care doua disparute si sase in pericol de disparitie.   Hrana Papagal Ara La fel ca majoritatea papagalilor mare parte din  dieta lor este formata din seminte si fructe.  In functie de specie aceste seminte difera,  ei reusind sa deschida sau sa sparga pana  si cele mai tari scoici. Dieta lor se suprapune  cu cea a maimutelor, un studiu a aratat ca  intr-o padure au impartit zona cu animalele  paroase, iar in alt caz au mancat semintele  care sunt mai toxice mai devreme profitand  de faptul ca maimutele trebuiau sa mai astepte.  Secretul consta in faptul ca pot consuma lut  pentru a absorbi compusii toxici produsi de seminte. Reproducere Papagal Ara Ca majoritatea papagalilor Ara nu  face exceptie de la regula cand  vine vorba de cuibarit.  Majoritatea subspeciilor cuibaresc  in copaci, stanci, orice loc care  le ofera siguranta si comfortul necesar.  Dimorfismul sexual este foarte slab,  nu se evidentia masculul de femela,  singurele indicii fizice ar fi ca  acesta este ceva mai mare si ar avea  capul ceva mai mare, fapt care  nu ajuta prea mult.  Imperecherea papagalilor  macau in captivitate s-a facut abia in secolul 20.  Daca optati pentru o imperechere in  captivitate cel mai bine este sa ca pasarea  sa-si aleaga singura partenerul sau partenera.  Varsta optima pentru reproducere  incepe la 4-8 ani. O pereche se poate  imperechea pana la 30-35 de ani.  Femelele vor face 2-3 oua la interva  de 1-2 zile. Incubatia dureaza aproape patru saptamani.  Acesti papagali mari nu sunt  recomandati unor crescatori  fara experienta (care n-au avut macar perusi inainte)  deoarece vor aparea probleme  in intretinere si hranire si pasarea se poate imbolnavi usor. Caracteristici Papagal Ara Papagalii Ara variaza intre 46 si 51cm lungime  si au o greutate de aproximativ 300 grame  cea mai mica subspecie si 90-95cm lungime  si 1.7 kg greutate cea mai mare subspecie.  Aripile le sunt lungi si inguste, tipic pentru  speciile de papagali care zboara pe distante  lungi in cautare de hrana. Au ciocul puternic si  curbat, care la majoritatea speciilor este negru.  Culoarea penajului la papagalii Ara sunt spectaculoase: patru subspecii sunt predominant verzi, doua predominant galben-albastru si trei predominant rosu.  Nu exista dimorfismsexual la penaj, puii  sunt deseori confundati cu adultii.

Cocoşul de stâncă: o frumuseţe a junglei amazoniene

                                          
                                      Chiar şi naturaliştii prozaici devin, în cele din urmă, poeţi când încep să descrie cocoşul de stâncă oranj din Guyana, o pasăre fermecătoare, dar puţin cunoscută din pădurea tropicală amazoniană. „O flacără strălucitoare“, a scris un naturalist. „O cometă incandescentă“, a spus un altul. „Greu de depăşit în . . . farmec absolut“, a declarat un al treilea. Toţi aceşti naturalişti sunt de acord că, odată ce l-ai zărit, nu-l mai poţi uita. Însă de ce această pasăre de mărimea unui porumbel este de neuitat? Un motiv ar fi aspectul ei plin de culoare.

Masculul îşi etalează ţanţoş creasta portocalie asemănătoare cu un evantai, care îi acoperă tot ciocul. Dunga castanie de pe margine scoate în evidenţă forma perfect semicirculară a crestei. De la creastă până la gheare, masculul este acoperit cu pene care sunt aproape toate portocalii. Aripile lui negre cu vârfurile albe sunt acoperite cu un strat de puf portocaliu-auriu, care dă impresia că ar fi învelit cu un şal. „Forma şi aspectul sunt atât de frumoase, încât nu pot fi descrise în cuvinte“, conchide cartea Birds of the Caribbean. 



Următoarea generaţiePenajul şters al femelei este o acoperire perfectă pentru cele două ouă maronii, cu picăţele, pe care ea le depune într-un imens cuib de noroi, lipit cu salivă de un perete de stâncă. După patru săptămâni, timp în care mama cloceşte ouăle, puii ies din găoace. Deşi la naştere nu se remarcă prin frumuseţe, ei sunt bine echipaţi pentru a face faţă vieţii din cuib. La scurt timp după ce au ieşit din găoace, ei îşi înfig ghearele ascuţite în căptuşeala cuibului, iar cu ajutorul picioarelor lor puternice stau atârnaţi, ţinându-se bine, ori de câte ori mama îşi face loc pentru picioare, explică cercetătoarea Pepper Trail.




Mama îşi hrăneşte cu conştiinciozitate puii, aducându-le fructe şi, uneori, insecte sau şopârle. După un an, penajul tânărului mascul este tot maroniu, însă pe cap el poartă deja plin de mândrie o micuţă creastă. Când are doi ani, penele lui maronii sunt înlocuite de pene de culoare portocaliu-aurie, devenind astfel „una dintre cele mai frumoase păsări din lume“, după cum a scris un naturalist.

Chiar dacă pădurea, locuinţa cocoşului de stâncă, este distrusă, iubitorii naturii speră că omul îi va da o şansă acestui artist amazonian plin de culoare să-şi poată continua fascinantul dans al vieţii.

Această specie este diferită de cocoşul de stâncă roşu, care trăieşte pe versanţii munţilor Anzi din Bolivia, Columbia, Ecuador şi Peru.

Buletinul de identitate al cocoşului de stâncă:
 

Numele ştiinţific: Rupicola rupicola
 

Familia: Cotingidae
 

Aria de răspândire: nordul Americii de Sud, bazinul Amazonului şi zonele din jur
 

Lungimea: aproximativ 30 cm
 

Cuibul: construit din noroi şi plante lipite cu salivă; cântăreşte 3,9 kg

Puii: de obicei, depune două ouă pe an; perioada de incubaţie este de 27 sau 28 de zile („una dintre cele mai lungi perioade de incubaţie cunoscute la păsările din familia Passeres“)sursa: watchtower 2007